Definitie satului dex98

SAȚ s.n. (Pop.) Senzația celui sătul; saturare, îndestulare. ♢ Loc. adj. și adv. Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit. ♢ Expr. A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp. A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp. A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. ♦ Fig. Dezgust, silă, lehamite. ♦ Belșug, abundență; îmbuibare. [Var.: sáțiu s.n.] – Lat. satium.